Dor de mare

By Vios

august 12, 2017 Ganduri No comments

Dintotdeauna, marea, cea albastra, aceeasi si mereu alta, m-a atras catre ea, catre imensitatea ei, catre nisipul ce-o strajuieste.

Plimbarile lungi pe malul marii, simtind cum nisipul imi strapunge talpile fara sa ma doara, m-au facut sa ma simt eliberata de cotidian, de problemele de zi cu zi. Mai mult, aflata in fata intinderii albastre de ape, gandul nu ma duce decat la poezie si romantism.

Imi place sa stau in fata marii, a valurilor ei, cand linistite, cand zbuciumate, sa le privesc dansul lent sau jucaus ce se intretaie in luciul apei ca de oglinda.

Dor de mare intr-o zi de inceput de august, dor de plimbari in voie pe tarmul lung al marii, de plimbari matinale si nocturne…

Gandindu-ma la placerile de altadata pe care le simteam la malul marii fiind, pot spune cu certitudine ca s-au schimbat, acum nemaifacandu-mi placere statul la soare ore in sir, plimbarile prin acele locuri asemanatoare balciurilor… Acum vad lucrurile un pic diferit, plaja nu-mi mai face placere mai deloc, aglomeratia ma oboseste…

Ador sa ma plimb, sa simt briza marii cum imi mangaie corpul si-mi trezeste simturile, sa stau sa privesc marea, asezata comod intr-un sezlong sub o umbrela intr-un loc mai retras… sa servesc masa intr-o locatie mai selecta.

Poate maturitatea este responsabila de placerile acestea, dar pur si simplu asa m-as simti mai bine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.